joi, 10 martie 2016

ca să înflorească pietrele trebuie să ajungă la cer

ar trebui chiar să vă cert domnule profesor
poezia nu e cireșul ăla înflorit
din care  rupsesem o ramură 
și-am adus-o în clasă
dacă am tăia întreg cireșul m-ați întrebat
și de-atunci toate crengile înflorite
au rămas la locul lor
poezie nu-i nici pădurea aia în care ne înfundaţi
până peste urechi pașii primăverilor timpurii
că da erați un montecristo al poeziei 
cu mercedes în școala de vis-a-vis
și-o autoexilare pe insula în care iubirea era deja  inventată
un ion doi ioni nu doi de ioni 
un lup doi lupi nu doi de lupi și gramatica
își are  poezia ei spuneați 

gata cu atâta visare spun alții acum piere online 
ca de copitele cailor cavalcada ierbii
da domnule ați greșit o viață
poezie este ceasul ăla pe care îl desfăceați
oră de oră în bucățele
încercând cu disperare să-l reparaţi
cum încercați să ne faceți pe noi dom'le
să pricepem 
că poezia e poezie 
și-atât

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Care e parerea ta?