am învățat pe de rost dezamăgirea
cum pe vremuri reciteam la nesfârșit cartea cireșarilor
privirile s-au refugiat
printre arborii cu aripile întinse rășchirat
pe cer
așteptând pe-o dragoste oarbă
degetele lui Cristos
peste drum clopotele bat
cu o disperare divină
ca-ntr-un jihad împotriva duminicii
n-am să te mai las să-ți dezgheți oasele
de inima mea
la grumazul iubirii
un șirag negru
dar noaptea este bine să crezi în lumină
și fiul meu
la cea mai frumoasă dragoste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?