marți, 14 ianuarie 2014

poem în genunchi

ochi lacomi aleg
guri lătrătoare taie rup sfărâmă
risipite
păsări se agaţă de umerii cerului
arborele geme îngenunchează se prăbuşeşte     
aţinteşte privirea în ţipătul unui uliu rotit
nu moartea doare
ci hainele ei

ies dintre salcâmi
ca dintr-o casă îndoliată
păşesc în urma căruţei cu lemne de foc
cum aş petrece un mort

în urmă
o inimă ieşită din cercevea
orbita pădurii
leagănă atârnat un cuib
lacrimă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Care e parerea ta?