vineri, 2 august 2013

noaptea toate sălciile sunt albe

o lună plină
cu braţele încolăcite de gâtul nopţii
un cer spuzit privirea ta
eu râul răscolit
în care se-mbăiază pătimaş                  
toate stelele

apă de fior mă străbaţi
cum ar coborî sunetul infinitului
într-o lume finită

n-am să pot ridica între noi
decât un zid de fluturi
şi zodia apei
ca o rugăciune de taină
într-o mănăstire curgătoare

lasă-mă
lasă-mă
lasă-mă înflorit să-ţi pictez
sărutul din palmă
cum o iubire plină de iubire
când se aşază în albia de sine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Care e parerea ta?