scânteind regrete
pe sub umărul vremii
ţi-aşezi fruntea
pe genunchii toropiţi de visare
ai cuvintelor
pe buze uscate
de setea iubirii
până şi apele morţii
sunt cântec
voi ce-aveţi îngropat aici ?
un poem cu rădăcinile în cer
iubirea
păcatul pe care-l vom plăti
contestând neantul
tu zeul meu grec
eu amfora ta dacă
sculptură: Jonathan Darmon
şi totuşi
din când în când
vom muri puţin
aşa
din delicateţe
iacta alea est
Uneori e bine să nu fii tu, să fii ele
-
E una dintre chestiile pe care le-am spus în primul webinar The Sisterhood
Society, unde am vorbit despre depresie. Că toată lumea e sus și tare pe
asta ...
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?