miercuri, 13 martie 2013

bunicile se duc blând când se duc

(celeilalte străbunici...)

m-a binecuvântat
cu un chip ostenit de-atâta            
tinereţe fără sfârşit
de-am învăţat iubirea
ca pe adn-ul luminii

a plecat
într-un car tras de sfinţenie
se uita în urmă
la umerii mei
ca şi cum aş mai fi avut
aripile

m-a învăluit
într-un cocon de senin
nu cumva
să  încetez vreodată
a mă suspecta
de înger




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Care e parerea ta?