Într-o vreme
n-aş fi ştiut să aflu izvoarele
În fiecare viaţă scrutam cerului pridvoarele
nu vedeam braţele copacului
ce creştea drept din inima mea
uimit
cu soarele
doar îi ascultam undeva
tăcând rădăcina
adăpându-se din iubire
ca-n arşiţă mare căprioarele
Şi-n timp ce în pumnii furtunii
vâltoarea-mi seca
mai adânc se-nălţa liniştea apelor
din crucea mea
Ca o taină în văzul lumii
De ce nu mă credeţi
când vă spun?
c-am găsit
"Coloana luminii din soare"
Sculptor C-tin Sandu Milea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care e parerea ta?